Inchide ochii

Habar nu ai ce ti se pregateste atunci cand mintea ta isi face planuri . Traieste-ti viata simplu si nu te complica .
Fii bucuria ta si a celorlalti . Nu te arata prea mult , nici nu lipsi prea tare .
Traieste din inima si incalzeste-ti radacinile .
Sa nu ucizi . Nici sperantele , nici visele ..  Sa nu te ucizi pe tine si nici pe celalalt .
Iubeste . Poti ! O simtire comuna ar desfiinta granitele lumii si iubirea ar
triumfa !
Sa nu devii niciodata plictisitor ! Traieste-ti viata zambind mereu . Razi . Razi de tot si de toate . Razi chiar si de tine .
Ascutisul sabiei este vorba fara paza . Pazeste-ti gandul si asa iti vei pazi si graiul .
Cand nu mai poti vorbi de atata dor , canta si ramai bucurie !
Imaginatia este pictorul simtirilor . Inchide ochii si deschide-ti inima .

Indigou

Multe mai are omul de invatat . Si cand crede ca a terminat deodata o ia de la capat cu altele si altele , mereu altele . Se iveste ceva in drumul lui si incepe sa-i picure invatatura neasteptata . Merinda sa-i  fie la drum . Apar sincronicitatile , coincidentele , aparentele . Intamplari intamplatoare menite a ne arata ca exista un misterios cordon de legaturi intre noi cei de acum si noi cei dintr-un alt timp . Lucrurile incep sa se asemene intre ele . Apare cineva , ceva , o dublura venita de nu stim unde , purtand aceleasi expresii si comportandu-se aparent asemanator altcuiva din viata noastra . La un moment dat se aseamana asa de bine ca incepi sa te intrebi daca nu cumva lumile s-au amesteca sau tu esti cel care le-a amestecat , daca nu cumva este posibil ca omul sa faureasca alte lumi in lumea prezenta , cu aceleasi fapte si personaje insa avand chipurile timpului de acum . Si ca sa iti poti raspunde intri intr-un fel de joc , intinzi niste plase pentru  peste , niste mreje in care te increzi si actionezi cu buna stiinta ca poti cadea chiar tu in propria-ti urzeala si s-ar putea sa te si coste . Dar iti asumi riscul pentru a-ti demonstra tie insuti ca esti treaz si ca lumea nu s-a schimbat doar continua ciocnindu-se de evenimente si informatii care sunt si au mai fost .Si observi ca cei carora le-ai intins plasa ti-au intins si ei o alta plasa , una mai bogata , mai noduroasa , dupa felul lor de a gandi , dupa felul lor de a percepe lucrurile , dupa felul in care au inteles ceea ce tu le transmiti . Si atunci pricepi ca au fost doar intamplari purtatoare de informatii care iti apartineau tie din alte timpuri , informatii traite doar de tine si parca dublate acum , asa cum se dubla sau se tripla candva o pagina cu un simplu indigou atasat dedesubtul ei .Da , in acest joc doar tu ai informatia celor petrecute , doar tu cunosti de ce ai actionat in acel fel , doar tu stii miza jocului . Doar tu iti dai seama ca esti intr-o piesa de teatru in care regizorul -surpriza – arata chiar inspre tine . Si totusi indigoul poarta semnatura originalului . Randurile vietii . Ceilalti participanti la jocul tau vor ramane cu o anumita perceptie despre tine , ades eronata , iar tu cu stiinta ca lucrurile care au fost se vor repeta si ca lumea este replica ta fidela .
Si usor , usor , incepi sa iesi din joc retragindu-te simplu , asa cum ai si intrat , doar pastrand replicile ca amintire si ca semn de intrebare .
Libertatea te face vinovat de tot ceea ce ti se intampla .
De aceea sunt un om liber . Pentru ca port vina cu mine si mi-o asum .

 

 

Avem nevoie de recreatie

La intrebarea poti munta muntii din loc cu mainile la spate raspunsul ar fi Da . Da ii poti muta atata timp cat crezi in tine si in fortele tale , cat nu te lasi amagit , mintit , folosit , atata timp cat crezi si nu limitezi timpul si spatiul dorindu-ti cu mintea ceea ce trebuie realizat cu sufletul . Prin credinta personala , neinvadata de credintele celorlalti , prin credinta ta pura , credinta launtrului tau , prin dragostea ta curata , neintinata de nimicul venit de oriunde . Poti aspira curat la orice si iti va fi tie , se va supune liber si de buna voie . Aici , pe aceasta planeta suntem guvernati de o multitudine de legi . Multe stiute , multe inca nestiute . Printre ele ar fi si legea liberului arbitru . Legea neamestecului , legea care te fiinteaza cu drept deplin pe tine ca fiinta umana si pe toate celelalte la un loc . Atunci cand privesti adanc si cu drag in ochii celuilalt , cand il simti intim , cand il faci din el tu si apoi il transformi in noi , atunci cand stii ca nimeni nu apartine nimanui , ca suntem liberi chiar fiind impreuna sau nefiind impreuna , ca nu suntem separati , chiar daca distantele aparent ar separa , cand te faci tot si toate pentru noi , cand saruti mainile si ochii si tampla , asa cum ai saruta  adancul de suflet – atunci sufletele se simt atinse – Si imediat isi trezesc inimile si devin inviorate si inviorate devin infiorate si deabia atunci sufletele  inteleg si traiesc bucuria dragostei inaltatoare , anuland timpul si spatiul , regasind vesnicia chiar in ele insesi . Atunci ia nastere o flacara , se creaza o ardere , nu ardere mistuitoare ci blanda si incalzitoare . Aceasta flacara are radacina de noi , de uniune in noi , de aceea ea poarta lumina atata timp cat sufletele sunt cununa impletita , cat au constiinta de intreg absolut . In iubire nu se poate vorbi de singular . In singular iubirea nu are manifestare , este deprogramata , este anulata . O anuleaza insasi ideea de viata care presupune un facator a unui tot , a unui intreg , nu un simplu creator de oameni simplisti . Termenul de iubire neconditionata mie imi suna ambiguu . Cand spui ca ai devenit iubire neconditionata deja ai iesit din iubire . La prima framantare , daca esti constient de tine , vei  vedea caderea ta , te vei izbi , iti vei anula singur boaba de dragoste gandita mental si supusa legilor universale . Pentru a atinge acest ideal de iubire , omul are obligatia de a anula legile de deasupra capului . De a se anula pe sine in favoarea celorlalte si a celorlalti . Multi chemati , putini alesi . Ca sa se poata armoniza legile guvernatoare , dualitatea aparent existenta , ideea ar fi ca omul sa inceapa sa gandeasca invers de cum este obisnuit a gandi . Un fel de josul ridicat in sus . O alchimie a gandirii , o repunere a lucrurilor devalorizate la locul lor de cinste .

 „Eu o astept aici (>>)
Ii fac o curte nemaipomenita ;
De incepe sa ma-njure , ii voi spune ,
Ca are glasul de privighetoare  .
De s-o-ncrunta , ii spun ca-i e privirea
Mai limpede ca roza , dimineata ,
Cand soarbe roua . De ramane muta ,
Si nu mai scoate o vorba , am sa-i laud
Aleasa elocinta fermecata
Iar de-mi arata usa , ii voi spune
Ca-i multumesc din suflet , ca si cum
M-ar fi poftit sa stau o saptamana
Alaturea de dansa (,<<) „
Cunosc un cuplu care da foarte bine in societate . Insa in intimitate , in adevarul lor crud , viata le este un dezastru . Amandoi au cate un indrumator . Unul are un indrumator sporit si ca atare este si ea ( el) sporita – celalalt are si el (ea) un indrumator sporit ca si gandire , insa cu aceeasi problema domestica , casnicie = dezastru . Ca atare cel care nu poate sau nu stie a-si gestiona propria lui neputinta cum crede ca ar putea consilia pe cineva care ii prezinta o situatie asemanatoare vietii lui ? Si totusi il consiliaza . Si se pare ca rezultatul va da cu virgula . Avem „coach” , avem „guru” , avem „initiatori de perspective” , avem „energoterapeuti” , avem „psihologi” , avem ..
Intrebarea mea ar fi ;  Cati dintre domniile lor au o viata perfecta ? Cati dintre cei care consiliaza ar trebui sa fie ei la randul lor consiliati ?
M-am plictisit de multele sfaturi date de toti tuturor . M-am plictisit sa vad iubire neconditionata la tot pasul . M-am plictisit sa aud cat de bine ne este cand totul se prabuseste . M-am plictisit de atatea minciuni . M-am plictisit si de clasa politica .
Avem nevoie de o pauza de inviorare . Avem nevoie de recreatie .

Solitudine

Cea mai grea dar si cea mai frumoasa experienta umana este solitudinea . O lectie de curaj pe care doar cate unii dintre noi o avem de infruntat . Nu stiu din ce motive insa cei care sunt supusi acestui test , au ca insusiri personale delicatetea , sensibilitatea , altruismul si multa dragoste de semeni . In dex , cuvantul solitudine apare ca izolare , ca singuratate . Totusi ma gandesc ca solitudinea nu tine de singuratate ca si goliciune .Singuratatea este goala , searbada si neimplinita . Pe cand solitudinea tine de plinatatea ta cu tine si cu lumea inconjuratoare . O plinatate de suflet , o uniune , o traire compusa si libera totodata . Te poti raporta la solitudine , o poti intelege ca stare numai dupa ce ai trecut prin experienta caderii umane , experienta pierderii de sine datorata multimilor de atasamente dezvoltate ( mai ales atasamente fata de iubiri devastatoare ). O pierdere grava a ta , un simtamant de cadere in gol , aproape o boala care poate declansa depresii grave , reactii dintre cele mai dure duse la extrem .O singuratate umana intr-o lume cu de toate si in plina expansiune . O moarte aparenta si o renastere . Ca pasarea Phoenix regenerata din propria cenusa . Un solitar se cunoaste , un solitar se stie pe sine si pe ceilalti pentru ca a luat testul recunoasterii de sine . Un solitar este fericit si in societate si cand sta el cu el insusi . Pe cand ” celalalt ” este apatic , nemultumit , invalurit , absent si plangacios . Il doare , il mistuie , il distruge simtamantul de inutilitate , de gol , de lipsa a ceva si a cuiva . El se afla inca intr-un flux tehnologic – Cine pe cine demoleaza – Cine si de ce invinge .
De aceea in preajma sarbatorilor multe persoane sunt diagnosticate ca „depresivi „. De aceea este frumos , daca ii avem printre noi , sa nu ii ocolim .
De aceea este frumos , daca avem posibilitate , si avem , sa ii ajutam sa treaca testul fara medicamente ce seteaza doar functia de ” robotel „.
De aceea este sau nu este – Pentru ca suntem sau nu suntem .

„Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el”

Tradatorii te ademenesc cu sarutarile lor ..Loialii te iubesc .

În cer s-ajunge dintr-un salt,
Sau nu s-ajunge-n veci de veci
Te-aruncă-n el un cântec-nalt,
În care-al vieţii plâns îneci.

Spărgând fluidicul său smalt,
Ca o săgeată de-aur treci.
În cer s-ajunge dintr-un salt,
Sau nu s-ajunge-n veci de veci.

I se mai dă-n sfârşit asalt
Sub jar de patimi când te pleci,
În al tău suflet când n-ai alt
Decât fiorii dulci şi reci…
În cer s-ajunge dintr-un salt. Macedonski A .

Pastile de iubire

Am avut deosebita ocazie sa petrec o saptamana plina alaturi de un grup  care practica iubirea ca si devotament (   ) . M-am simtit minunat si pot spune ca m-am intors cu o noutate in mine , cu o noua implinire mult mai profunda , o asezare linistita a starii de a fi , un fel aparte de a sti . Am mai petrecut de-a lungul timpului intalniri in locuri minunate , pline de invataturi venite de la oameni alesi , oameni ce stau in umbra , care nu au facut si nu fac din viata lor roman foileton .Oameni luminati de har (nu de becuri) . Oameni care au facut si fac rai pe pamant . Am primit invataturi (libere) care au culminat cu cea care imi strabate timpul in clipa de zi si in clipa de noapte .Si cum nimic nu este intamplator a sosit aceasta saptamana in care am asezat toata invatatura de pana acum in seminte mititele de rod .
Cu ce ramane omenirea ? Omului ii ramane doar iubirea . Poate suna banal . Si totusi nu . Noi am fost creati din iubire si pentru iubire .Candva o stiam si o aveam .Acum nu o avem si nu o mai stim . Suntem amnezici . Am pierdut de-a lungul miilor de ani particele de suflet , particele de iubire divina . Sa stii sa (re)primesti iubirea in sufletul tau este o adevarata maiestrie . Cum poti primi iubirea pura , iubirea care nu se vede , iubirea unui Dumnezeu invizibil (pentru multi) , atata timp cat tu nu esti dispus sa iubesti ceea ce se vede ? Cum sa-l pierzi pe acest „eu” si sa-l vezi clar pe „noi „? Cum sa binecuvantezi in loc sa judeci , cum sa ceri bunatate si pace in locul razboiului nevazut ? Cum sa nu ne mai separam intre noi si sa facem pod de flori din maini ? Cum sa linistim viscole aducand soarele inapoi ?
Complicat si simplu la un loc .
Iesind din mediile toxice ,nealimentand  frica , neputinta , minciuna , zbuciumul. Facandu-ne din iubire mod de viata . Luand pastile de iubire .
Sa le punem in fiece pahar de apa , in fiece blid de mancare , in fiece aliment , in sare si in piper , in fructe si legume , in ceaiuri si in sucuri , in hainele cu care ne imbracam si in asternuturile pe care dormim , sa le dizolvam , sa ne hranim si sa ne imbracam cu pastile de iubire . Hraniti sufletele flamande si imputinate , cresteti-le si inmultiti-le . Credeti in ceea ce faceti si pastilele de iubire vor rodi rod de iubire in voi si in cei dragi voua si pe crestetul lumii intregi .

Podoaba alba

Ma inalt spre cer si uite zbor , ceva e calator in mine .
Tu m-ai iubit in dimineti de zi , eu te-am iubit in noptile tarzii .
Si ne-am unit si am murit sa reinviem din nasteri , pe tarmul fericirii , din apa marii sa renastem .
Ne este atat de dor . Ne este dor , noua de noi , sa fim noi doi ..Noi doi si noi .
Va iubesc foite dragi pierdute-n vant , culori aprinse in amurg , petale dragi de flori de camp cazute seara pe pamant .

Apus de soare
Tril de privighetoare
Dureri fara rost

Ruga fierbinte
Simfonie in ramuri
Clape de pian

Iubire de vis
Flori scuturate de vant
Petale pe jos

Altar de amor
Parfum de ambra si mosc
Foc in inima

Dans ametitor
Sentimente traite
Podoaba alba

Fericirea poarta chip

Pe geana mea se rezema un fulg de nea
ce coborase din steluta roata
era duios si stralucea
in alb imi imbraca fiinta toata
Statui pe loc tacuta si sfioasa
din gheata emana caldura majestuoasa
iar felul lui timid in care se asezase
noian de intrebari pe chip imi inserase
Il tot privii asa un timp incet , incet
zarindu-mi viata ca intr-un cerc complet
ma aplecai dorind sa-l tin zambind de mana
era micut , candid si n-avea nici-o vina
L-am tras usor si nu a zis nimic
doar s-a facut din ce in ce mai mic
s-a transformat tacand in apa arzatoare
ce-mi picura pe maini intrebatoare :
Ce ai crezut ca ai facut cand m-ai atins ?
nu ai facut nimic , doar ai mai stins un vis
in sus privind noi vise isi cerneau chemarea
un fulg usor veni si-mi indica sfios din nou iar calea

Eu beau cafeaua amara . Fericirea este atunci cand termin cafeaua si ma bucur ca un copil care nu recunoaste gustul amar .
Eu ador naivitatea . Fericirea este atunci cand tu imi recunosti naivitatea ca fel al meu de a fi . Ca simplitate si nevinovatie , ca inocenta si candoare .
Eu iubesc zambetul . Fericirea este atunci cand tu ma recunosti dupa zambetul meu .
Eu sunt viata . Fericirea este atunci cand tu ma asemeni vietii tale .
Eu iubesc ploaia si soarele . Fericirea este atunci cand tu ma vezi printre ele .
Eu iubesc cerul . Fericirea este atunci cand il vedem peste tot .
Eu sunt tu . Fericirea este atunci cand tu devii eu .
Totul se intampla cu noi . Fericirea este atunci cand se intampla pentru noi .
Tacuti si goi ne dam testul iubirii din noi .Fericirea este atunci cand trecem testul .
Gandurile sunt sentimente .Imagini pentru tacerea pasilor tarzii

 

Oamenii buni

Oamenii buni asa vin ei aici , buni si cu drag de oameni . Si bunatatea lor le daruieste rabdarea timpului ce trece sau luminarea soarelui cand se iveste razand dupa ploi repezite si grele . Din ce sunt crescuti ..? Sunt crescuti din iubirea cerului legata de chemarea pamantul . Sunt crescuti din ei , asa cum cresc plantele sau cum izvorasc raurile in munti mergand catre vai . Oamenii buni au vise de aur . Si viseaza frumos . Viseaza colorat . Viseaza in toiul zilei sau chiar mai pe-nserat . Viseaza noaptea – Asa cum visam noi toti . Oamenii buni au tonuri in cuvant . Au octave-n unduiri de gand . Au iubirea scrisa pe frunte si o poarta la mana ca pe o bratara de pret . Oamenii buni nu au iluzii , nu au asteptari . Nu lovesc si nu fug de ei sau de ceilalti . Sau nu se pierd printre multi si multe . Oamenii buni Stiu . Si le este suficient ca Sunt . Oamenii buni Observa . Si le este suficient ca  Observa . Oamenii buni Cumpanesc insa nu separa si nu se amesteca . Oamenii buni sunt sustinatorii lumii bune . Sustinatorii tai si ai mei . Chiar de nu-i vezi sau nu ii auzi – ei te vad si te aud . Chiar de nu-i stii – ei te stiu si te recunosc . Oamenii buni te binecuvanteaza pe strazi , iti zambesc discret cand trec pe langa tine si te cuprind cu privirile lor .Oamenii buni te poarta de mana , te imbratiseaza strans si-ti plang discret in par . Oamenii buni impart fericirea cu tine -Si piinea si trairea si viata .  Oamenii buni sunt buni si asa raman pentru ca au radacini crescute in cer . Sunt copaci crescuti invers . Sunt buni cu tine chiar daca tu nu ii intelegi ades . Oamenii buni poarta flori de salcam in par si la urechi . Asa ii recunosti -Zambind cu ei . Oamenii buni chiar daca pleaca aparent ei nu te parasesc – raman prezenti

Oamenii buni te adora si stiu sa iubeasca liber . Oamenii buni rad si plang . Oamenii buni sunt vii .

Imagini pentru fabian perez

 

 

 

 

Efecte

„Tot ce ai vazut vreodata , fiece floare , fiece pasare si fiece piatra va trece si se va preface in tarana . Dar faptul ca le-ai vazut va ramane .”
Termenul „spiritual” inseamna a apartine spiritului si desemneaza capacitatea de a vedea , de a auzi si de a dialoga cu spiritele inalte ale luminii .
Daca un anumit nivel de izolare nu ar fi existat , omul nu s-ar fi putut cunoaste el pe sine insasi si daca nu ar fi avut pus in el si ragazul de a se apleca asupra sa ca individ , nu ar fi avut simtamantul ca poate sti focul arzator al cunoasterii . Focul ochiului vazator din el .
Omului i s-a daruit liber arbitru si libera gandire . Traim intr-un vast ocean de idei si imaginatie .
Cand iubesti o alta fiinta implici in iubirea ta tot cerul . Iar felul in care desavarsesti aceasta iubire are efect asupra universului pentru milenii si milenii de-a randul . Astfel , fiind constient de valoarea ta umana , de potentialul tau creator , vei lua parte la creatie devenind tu insuti Creatie .
„Doi oameni unindu-se in noapte invoca viitorul ” Rilke M .

O duminica isi spala visul in parfumul serilor de mai
si luna isi contempla starea orbita de atatea pasiuni
avea stelele ei , martori scliparici ce luminau intocmai
ca si niste scantei ce strabat vesnicia fara pic de promisiuni
Unei nopti ii piereau adancimile ce-i conturau universuri
tacerea din ceruri batea un ritm de orologiu prin inimi
oceanul infrunta cu apele limpezi cateva aisberguri
ce isi semeteau puterea privind scrutator spre inaltimi
Si in toate acestea palpaia o colina ce-si contura visele
luind forme de plai , de vai , de hau sau urcusuri abrupte
ce dantuiau si se ascundeau in mistere numarandu-si absentele
luand lumina de maini si asezand-o in foc de puteri neintrerupte

Timpul suntem noi

Daca esti trecut , esti o emotie a trecutului si devii inevitabil un trecut .  Daca esti prezent , esti viata ce traieste emotia in sine . De frumos si sensibil sa nu te ascunzi niciodata . Prin ele te descoperi si prin ele devii prezentul din viata ta . Poate ar fi bine sa ne privim unii pe altii . Poate ar fi bine sa vedem si in adancuri  . Poate ar fi bine sa ne vedem goliti , asa cum am fost creati de inceputuri . Goliti de noi . Si de ale noastre toate . Lumina ta sa lumineze caile si cele intunecate nu vor mai fi .Timpul suntem noi . Calea este El .

Si daca as scrie despre timp
in tine eu l-as inrama
nu ar mai fi schimbari de anotimp
lumina nu s-ar destrama
Si daca as desena o toamna
miros de frunza ar avea
si m-ar strabate primavara
si lumea toata s-ar imparfuma
Imi place sa cunosc si despre iarna
sa-mi joace neaua printre pleoape
ghetus si ape sa asterna
si mersul in zapada sa se ingroapa
Si gandul se revarsa si in vara imbujorata
spre a purta sarut de alga verde
racoarea muntilor ce sterge-o arsita-nlacrimata
in cer lumina niciodata nu se pierde .